Joc paradoxal

          În frigul nopții, te văd, te aud. Ești tu? Fantasma vieții mele. Mă-mbrățișezi  pătimaș. Ne amăgim. Realitatea crudă te-a vrut departe,dar simt cum noaptea te ascunde. Noapte ascunde cele mai de nepătruns taine. Ne-a prins în mrejele ei și ne ține sufletele chinuite captive. În toiul nopții, dansăm un dans pe alte ritmuri.

 

www.weheartit.com

           E prima dată când atât frig mă încălzește. O ceață deasă se lasă în fața mea, dar te văd mai clar ca niciodată. Ba mai mult, tu stăpânești  vălul ce se așterne. Tu stăpânești noaptea, fiind singura pată de lumină. Ai furat Luna și stelele și le-ai ascuns. Mi-ai luat iubirea, sinceritatea, bunătatea și ți-ai făcut o Cutie a Pandorei.  Noaptea se deschide; și cel mai verosimil moment al vieții mele,e acela. Te simt în vibrația nopții. Buzele mi se izbesc  brutal cu aerul de gheață și te simt.  Arunci cu bulgări de gheță. Ești ca pe un ghețar. Paradoxal, îți simt căldura. Ești o ființă stranie. Și rece și cald. Și aproape și departe. Îmi stabilesc  temperatura în funcție de tine. Perfid sau doar instabil, te joci.  Joci un joc ale cărui reguli nu le-ai expus, dar pe care le pot înțelege. Ar fi niște reguli pe care amândoi știm că le-am încălca. Totuși, sunt ca o piesă din alt puzzle. 

"A pierde" la timpul lui

           Te voi pierde. Atunci când soarele va săruta pământul la sfârșitul zilei și vor colora cerul în sângeriu, te voi pierde. Voi lega iluzia imaginii tale de inima mea. Ecoul vocii tale va răsuna în întreaga lume, iar strigătul meu îți va fi călăuză. Atât de puternic că-l vei auzi și după ce voi tace. Voi aduna unu cu unu și nu-mi va da doi, îmi va da infinit, un infinit de clipe vor fi trecând până voi realiza. Voi căuta o limită, dar voi tinde la infinit.

           Te pierd. Acel tip de pierdere când nu mai găsesc ce pierd și nu sunt tocmai sigură de ceea ce am avut. Negura absenței tale îmi încătușează inima. Iei cheia și uiți lacătul. Îmi ești străin.  Îmi ești enigmă și nu vreau să te dezleg. Te dezleg și pleci. Egoist. E mai mult ca perfect, dar treptat devine perfect simplu.  Acum e prezent și te aștept, te pierd.

            Te-am pierdut. Ca nisipul mi te-ai strecurat printre degete. Te-am pus într-o clepsidră, dar mi te-a luat timpul, oamenii.  Am încercat să te adun,dar te-ai risipit. Cu vântul dansând te-ai dus, lăsând vijelii și tornade și aruncând în ochi cuvinte. Te-ai lipsit de noi. Ai lăsat paranteze și acolade și puncte de suspensie și nicio silabă, poate doar consoane. M-au asurzit, n-am mai găsit ritmul de altă dată.

           

Oameni

          Oameni… oameni ca păsări zboară haotici prin viața ta; care se cuibăresc în adâncul sufletului și nu se desprind. Care se duc în înaltul cerului, fac cercuri dezordonate, desenează curcubee, răsfiră nori, înlătură ploi, aruncă cu raze de soare. Care vin, pleacă, dar se întorc, rămân. Pentru siguranță, ceritudine, poate obișnuință.  Pe care îi iei sub aripa inimii tale și îi duci cu tine în cele mai calde tărâmuri. Care îți aruncă pene plutind ca amintiri cu care scrii povești de viață, povești de suflet, cu care te hrănești când nu mai crezi, dar vrei, totuși, să o faci. Simțindu-te gol, te îmbrățișezi cu ele, te îneci cu parfumul amintirilor trecute și te îmbeți  cu apă rece. Sunt doar oameni. Oameni ca păsări care țintesc după libertate și se bucură de ea până când au nevoie de alți oameni. Când se caută orbi, se găsesc, se posedă unul pe altul și se părăsesc căutând libertatea pierdută. Și îți dai seama că niciodată nu vei mai fi liber din nou, te-au încătușat amintirile și te țin captiv. O captivitate cu gust dulce-amărui. Te întorci; nu mai e la fel. Și atunci,ce? Atunci ești doar un călător. Cauți necontenit știind că nu vei mai găsi ce ai lăsat. Și în această ciclicitate, tu te învârți în jurul oamenilor sau oamenii în jurul tău? Oameni...

www.weheartit.com

Când eternitatea se termină

         Timpul nu mai avea timp pentru noi și mi-a devenit cel mai aprig dușman. S-a scurs timpul din clepsidră și tu te-ai dus odată cu el. Te-ai risipit ca nisipul în vânt și mi-ai intrat în ochi și mi-ai intrat și-n suflet.  Și  dac-aș putea, te-aș ține în pumn și nu ți-aș da drumul.  Dar când aș deschide pumnul, adierea lacomă a vântului mi te-ar lua. Ești efemer, te duci. Și totul se termină înainte să înceapă. Și pentru o clipă și infinitul se termină,altfel cum am ști că e infinit?

www.weheartit.com

          Și dacă ai fi Picătură, te-aș atinge de buzele mele egoiste și te-aș sorbi însetată. Dar tot te-aș pierde chiar dacă ai rămâne o parte din mine. Și dacă ai fi Soare te-ar alunga noaptea, te-ar alunga norii, dar mi-ai arunca raze și m-ai mângâia. Și dacă ai fi Nor, te-ar alunga soarele, dar ai arunca cu picături și aș dansa în ploaie doar pentru a te simți din nou. Și dac-ai fi Lună, n-ai fi mereu întreg, te-ai ascunde de mine. Și ai pleca...

           Și când se lasă seară, pleoapele mele se lasă leneșe pe ochi, ca un apus târziu și sângeros.  Și-n reverie, până când realitatea se isprăvește, te văd.  Chipul tău sculptat pe cer e o fantasmă vie.  Și dimineața m-ar trezi răsăritul cu scântei din tine.

           Dar plec și eu și plec cu tine-n suflet și te voi alunga când eternitatea se termină...

Îndepărtare

      Învață-mă să zbor din nou spre libertate!
 Eliberează-mă din inima ta egoistă și hai să ne învățăm să ne îndepărtăm!
      Suflă și hai să ne disipăm ca păpădiile în bătaia vântului!
 Să pierdem fragmente din noi și pierzându-ne să ne regăsim mai târziu,tot noi, tot îndrăgostiți
       Hai să închidem ochii și să fim noi, suflete pierdute în mulțime!
Să ne căutăm flămânzi și să ne găsim deja sătui!
       Învață-mă să mă vindec de deziluzie și nu lăsa lumea să-mi fure primăverile!
 Lasă-mă să te las să pleci și hai să renunțăm la noi pentru fericire!
       Ia-mă de mână și scoate-mă din inima ta, însoțește-mă cu privirea până la capătul lumii și acolo sărută-mă pentru ultima oară!
        Sărută-mă cu vorbe dulci, îmbrățișează-mă cu vorbe de dor, mângâie-mă cu privirea ta!          
        Ochii tăi îmi sunt păcat. 
Ești venin, mă rănești, mă și vindeci.

www.weheartit.com

Mai iubește-mă o dată!

              Mi-am auzit gândurile căutându-te în întuneric, urmau pașii tăi cu care mi-ai marcat mintea. Te căutau acolo unde glasul tău mă ducea de fiecare dată: în fericire. Acea fericire pe care o simte doar o inimă legată de alta. Inimi care se contopesc și există doar una în prezența celeilalte. Te căutau ca nălucile, erai în fiecare amintire, fad. Zâmbetul tău părea acum șters, zâmbetul hipnotizant care mi-a rămas fixat pe retină și mă înnebunea și când nu erai.  
             Mi-am auzit inima bătând în fiecare om care trecea pe lângă mine crezând că ești tu. Mă identificam cu acei actori episodici care jucau un rol neînsemnat în viața mea. De o singură fracțiune de rațiune aveam nevoie să știu că nu ești tu. De o singură gură de aer aveam nevoie să știu că nu te respir. 
             Mă simțeam ca un chibrit arzând la atingerea ta, o flacără eternă a cărei intensitate se datora prezenței tale. 
            Azi e mai... Mai am multe de spus, mai ține timpul în loc! Mai iubește-mă o dată! 

Picături cu parfum de tine

            Aud glasul tău bătând în geam. Privesc și văd cum arunci cu vorbe frenetice care se preling pe fereastră. Ecoul glasului tău fad pătrunde în cameră și mă trezește din starea de reverie în care mă pierdusem. Totul părea atât de real. Deschid geamul și nu ești,e doar ploaia. Dar te simt în fiecare picătură de ploaie. Simt în aer parfumul tău.  E o ploaie cu care aș vrea să mă îmbrac și care să mă îmbrățișeze. Ies să dansez în ploaie și simt că dansez cu tine. 

www.weheartit.com

             Întotdeauna te-am asemănat cu ploaia. Uneori vii cu furtună, alteori vii liniștit. Uneori vii deodată, grăbit, alteori vii cu gândul să rămâi. Uneori vii cu soare, alteori arunci cu gheață.  Dar mereu ești doar în trecere. Totuși, ești genul de ploaie pentru care nu-mi trebuie umbrelă.  Ești genul de ploaie care aduce cu sine curcubeul.. Arunci culori de fericire, chiar pentru o clipă. Ești ploaia de care am nevoie în fiecare zi.

Mai stai!

       

         Străină inimă, mai stai, mai bate lângă a mea, mai oferă-mi o clipă! 
         Mai spune-mi povești, mai minte-mă frumos! Mai vino odată, să fim doar noi; departe de lumea meschină, departe de gânduri toxice. Mai du-mă în lumea noastră de basme unde e mereu soare și acoperă-mă cu iubire. Să fim doi călători printre vise, să le atingem și să le îndeplinim. Mai stai și mângâie-mi sufletul pentru ultima dată, mai stai să mă resemnez că pleci. Să-ți pot da drumul mai ușor. Să te privesc cum pleci și să te petrec cu privirea pierzându-te în mulțime. Acea mulțime în care, nu demult, ne pierdeam amândoi. Apoi să-mi pun pansament pe inimă, acea inimă acum goală și rece, de unde mai răsar confuze ecourile glasului tău. Mi-am tatuat bătăile inimii tale în minte și mi-am scris numele tău pe suflet să doară mai puțin absența ta.
         Străină inimă,oferă-i timpului timp;acel timp care ne e dușman,care stă împotriva noastră. Timpul care trece; tu nu-mi treci. Mi-ai intrat prin vene, mi-ai devenit drog. Te respir. 
         Mai stai să mă pregătesc să pleci!

Realitate

            Iubesc o iluzie. Iubesc în taină. Iubesc iluzia vocii lui care mă apropie și mă-ndepărtează, iluzia inimii lui care bate în tandem cu a mea atunci când mă strânge în brațe. Iubesc cu speranța că această iubire este eternă, că nu este întâmplătoare, că nu este doar o greșeală. Iubesc atât cât ar putea iubi ploaia pământul atunci când îl atinge cu brutalitate. Obsesia de a-l ști lângă mine a creat această iluzie; dorința de a-l ști călăuză pașilor mei, veșmânt trupului meu. M-a amăgit zâmbetul lui, acel zâmbet care dezbracă suflete.M-a amăgit acea privire care promitea eternitate.  Iluzie îmi e și el,îmi e și timpul. Timpul care ne-a păcălit, promițând că va avea răbdare. Dar între realitate și iluzie mereu l-aș alege pe el. L-aș alege să-mi fie trecut,viitor și prezent. Iubesc o iluzie care mă hrănește, mă iubește și mă lasă. Această iluzie ca o flacără: caldă, luminoasă,dar care ca orice flacără, se stinge. 

Vreau să fac cu tine ce face primăvara cu cireșii

            Vreau să înflorești, vreau ca fiecare parte din tine să cerșească vocea mea, privirea mea. Dar profită de ele,  stai o zi întreagă și privește-mă și atunci înflorește!  Zâmbetul tău vreau să cânte de fericire,să povestească lumii întregi ce înseamnă iubirea. Vreau să-ți fiu soare, umbră, adiere, tot. Vreau să-ți creez dependență,să-ți fiu drog. Așa cum florile sunt puternice și mândre la lumina soarelui, așa să fii și tu.  Vreau să nu te oprești niciodată din a mă iubi și să-mi ceri   orice. Cere-mi să fac desene pe cer din    nori, cere-mi să danseze păsările, să se metamorfozeze florile în cele mai frumoase diamante pe care le culegi și mi le pui în păr. Vreau să știi că pot face toate astea. Vreau să-ți fiu primăvară. Vreau să te iubesc așa cum primăvara iubește tot ce atinge, tot ce schimbă, tot ce creează. Și apoi vreau să adorm la umbra ta.  Și nu vreau să pleci,primăvara n-ar mai fi la fel fără cireșii ei, eu n-aș mai fi la fel fără tine!

Azi sunt eu...

               Am uitat să mă iubesc pe mine când am început să te iubesc pe tine. Am renunțat să mă iubesc pentru că mi-ai promis că mă vei iubi tu îndeajuns. M-am lăsat într-un colț de lume și am uitat să mă privesc din când în când. Ce rost avea? Mă vedeam pe mine prin ochii tăi, vedeam o lumea întreagă prin filtrul privirii tale. M-am lăsat în trecut ca atunci când ai plecat să mă caut peste tot și să nu mă găsesc. Îmi amintesc de mine puternică, hotărâtă,dar nu găsesc acum decât un „eu” vulnerabil, indecis, gol.  Gol de sentimentele de care m-ai dezbrăcat treptat. Găsesc un eu pe care îl chemai și îl îndepărtai când voiai, un eu care a lăsat lumea deoparte. Cum aș putea să știu în ce colț m-am lăsat dacă mă simțeam într-un cerc? Un cerc vicios. Sentimentele tale erau niște vicii pentru mine,dar de azi mă las. Azi m-am găsit. Azi am găsit acel eu de care mă depărtasem și de care voi avea grijă de acum. Azi sunt eu...

www.wheartit.ccom

Clipă, oprește-te!

Clipă, oprește-te!
 Acest moment vreau să dureze la infinit. Ochii noști cântă iubirea noastră. Ochii lui mă mângâie, mă alintă, îmi spun povești o mie. Acei ochi în care văd și răsăritul și apusul și tot Pământul. Acei ochi pătrunzători care îmi dezbracă sufletul. În brațele lui mă simt infimă. Dar nu îmi trebuie nimic. Mă acoperă cu căldura lui, mă sărută cu vorbe dulci. Timpul devine doar o noțiune,dar e dușmanul nostru cel mai aprig, nu contenește să treacă. Prezența lui mă face să trăiesc un delir. E prezentul cel care contează, dar mi se pare că nu se suprapune cu realitatea. Visez? Dacă da, nu vreau să mă mai trezesc. 

www.weheartit.com

Clipă, ai milă! Lasă-mă să mă mai bucur, să mai trăiesc, să mai fiu. 
Cu toate acestea el e ca o țigară pentru mine. Toxic sufletului meu și creează dependență. De fiecare dată când îl văd îmi spun că e ultima oară,că mă las de el, dar ochii mei îl mai cerșesc de atâtea ori. 

Clipă, ești atât de frumoasă! 

Străini

“De eşti aproape, pieptu-mi palpită

De eşti de faţă, eu mă uimesc;

La glasu-ţi mintea îmi e răpită;

Dar mi-eşti străină, şi mă-ngrozesc...”

Cezar Bolliac- Zdrobită geme inima-n mine

“De eşti aproape, pieptu-mi palpită”

Inima mi se zbate, ar ieși din piept pentru a te ȋmbrăţișa, pentru a-ţi vorbi, pentru a te atinge, lucruri pe care cu greu eu le pot face. Mă pierd,dar mă găsești tu; fug de mine,dar mă prinzi tu și mă aduci înapoi.

“De eşti de faţă, eu mă uimesc”

Iar eu aș vrea să opresc timpul în loc, să transform acest moment în eternitate,de teamă să nu fie ultimul. Te am și te mai vreau. “Lasă-mă să trec” îmi zice timpul.

“La glasu-ţi mintea îmi e răpită;"

Nu trebuie să vorbești, iţi citesc privirea, acei ochi care ascund atâtea mistere,dar pe care reușesc să le deslușesc, Dar glasul tău…glasul tău e un pansament,o mangâiere pentru sufletul meu. Uit de mine si fiecare centimentru al corpului meu se destramă. Raţiunea mea ești tu..

"Dar mi-eşti străină, şi mă-ngrozesc...”

Străin imi ești și tu. Când te am în faţă,când te ating,când îţi vorbesc. Străini suntem pe măsură ce ne cunoaștem, căci ne îndepărtam. Îmi ești aproape,dar te simt departe. Inimile noastre nu mai respiră in acelasi ritm. Când te vedeam, mă vedeam pe mine,dar acum nu aș ști să spun cine s-a schimbat. Eu? Tu? Amândoi?

Când închid ochii te văd, mă atingi, mă săruti…mă trezesc. Cine ești? Cine sunt?