Te-aș încadra într-o categorie gramaticală și aș căuta să te caracterizez. Mi-ar fi mai simplu. Poate perfect simplu. Perfect ar fi să fii prezent în spațiul dintre brațele mele când cuprind aerul unde astăzi ai lăsat doar parfumul tău. Umbra ta a rămas în urmă,conturată de cuvinte goale, dar "mă culcasem lângă glasul tău și te iubeam." Mi-ai lăsat identitatea ta.
www.weheartit.com
Ești genul meu, dar ești neutru, ești comun. Ești și atunci când nu vrei să fii. Completezi un loc rămas gol. Totuși, ești determinant și când stai pe lângă substantiv, îi adaugi un articol, îl definești. Mă definești. Sunt un simplu substantiv, propriu sau proprie? Aș spune că ești, totuși, verb. Ești poate pasiv uneori. Dar la diateza activă îmi placi cel mai mult. Lasă-mă să fiu substantivul tău! Ai putea fi și pronume, pentru că îmi ești personal. Îmi ești? Te dețin sau mă deții? Poate acea privire mă copleșește în totalitate. Nu am vicii,dar dacă aș avea, ele toate ar fi Tu. Ai fi viciul la care nu aș vrea să renunț. Ai fi un complex de droguri, dar le-aș numi vitamine. Și tu ai suferi de lipsă de vitamine E(u).
Hai la un pahar de vorbă,
sau la un pahar de
“Mi-a fost dor de tine”.
Un pahar de minciuni
demi-dulci
cu adevăruri demi-seci.
Hai
să povestim: despre mine,
despre tine, despre noi.
Noi doi și-un pahar de vin.
Cu
parfumul tău să fie!
Să-mi curgi
prin vene.
Să te gust din priviri.
Să-mi
creezi dependență,
să am nevoie de tine...mereu
Să ne amețim cu iluzii,
să ne îmbătăm cu iubire,
sau cu apă rece, ca de obicei.
Vin alb să fie,
transparent, dar din păcate,
nu ca tine.
Pentru că..nu ți-am spus,
dar vinul meu preferat are gustul tău.
