Vreau...

         Vreau să umpli spațiul dintre bătăile inimii mele cu glasul inimii tale străine.  Să-mi umpli fiecare venă cu picături din tine. Să-mi vibreze fiecare atom când te simt aproape. Vreau să umpli spațiul dintre vertrebre cu fiori când mă atingi. Vreau să acoperi distanța dintre pașii mei nesiguri cu pașii tăi hotărâți. Vreau să umpli spațiul dintre noi cu minciuni dulci.  Vreau să-mi umpli golul din suflet cu prezența ta. Vreau să fii și nu mă refer doar să exiști, nu mă refer la umbre. Vreau ca fiecare umbră să se concretizeze în fapte reale, vreau să nu-ți ating absența, urma a ceea ce a fost odată mâna ta. Vreau să-mi umpli spațiul dintre degetele mele reci cu degetele tale. Buzele mele să nu mai sărute iluzii, pe buze să nu mi se mai citească urma sărutului tău. Vreau să-mi umpli spațiul dintre trecut și viitor cu prezentul- tu, prezent. Vreau să te vreau din nou. 

www.weheartit.com

Azi, mâine

Azi am nevoie de tine mai mult decât ieri

și mai puțin decât mâine.

Azi vreau să mă cuprinzi ușor în brațele tale

 și mâine să nu-mi mai dai drumul.

  Azi ninge,

dar mâine înfloresc cireșii.

 Înflorește speranța.

 Azi ești lângă mine ca un fulg care cade,

 plutind ușor lângă celălalt.

Iar mâine, în abisul iubirii noastre mute,

pășim unul lângă celălalt,

lăsând urme pe zăpada vieții noastre.

 Urme care treptat se vor șterge,

fiind acoperite de alți fulgi,

amețiți de acest frig numit iubire.

 Azi ne pierdem pentru a ne găsi,

 tot împreună.

Iar mâine ne regăsim într-o primăvară târzie

când parfumul cireșilor ne trezește

din beția frenetică;

Ne găsim cuprinși de exaltarea

revederii.

Pentru că azi te văd

altfel decât ieri

 și decât mâine.

Azi te văd clar, definit.

Dar mâine ești iluzoriu,

conturat în umbre și vise.

Și,totuși, stau și mă întreb:

Îmi trebuie o primăvară să te am?

Pentru că vreau să te fi avut și ieri

 și să te am și mâine.

 Îmi ești necesar. 

Ești ca frigul necesar iernii,

 ca florile necesare primăverii.

 Dar, totodată, ești ca pasările ce rătăcesc toamna

și valurile ce fug în larg fremătânde vara.

 Azi sunt beată de tine mai mult decât ieri

și mai puțin decât mâine.

Șah mat

         Totul e ca un joc; un joc de șah: piesele-sentimentele; tabla-sufletul. Le-am așezat, totul e sub control. Apoi venim noi și le manevrăm. Ne jucăm, inocent. Le dăm sens, le dăm dreptul să se miște. Dar facem totul calculat. Cu reticență, mutăm câte un pion până se întrepătrund. O dată mișcarea făcută,nu mai dăm înapoi. Aruncăm cu vorbe- pionii. Le capturăm într-un colț de suflet. Începem să ne simțim siguri, putem trece la mutări importante. Mutăm nebunii, o facem pe nebunii. Printre cuvinte și priviri, jocul ne prinde. Ezitând între dorința de a face mutări imediate și dorința de a păstra regulile, clacăm. Vrem să sfidăm, totuși, regulile și facem o mutare gresită. Sărim calul. totul e un haos. Să facem rocada? Nu mai putem, deja au intervenit alte piese între noi. Piese care apasă mai greu decât la început. Sunt aproape, rațiunea-mi pierdută fiind, îți dau șah. Inconștiență. Te salvezi din orice încercare a mea de a te avea și te împrejmuiești cu garduri de rezistență. Uităm că e doar un joc și totul devine prea personal. Avid de a-mi demonstra că știi să câștigi și respectând regulile, te arunci în mutări subite și reușești. Ai capturat regina si ai ajuns la inimă. Mi-ai dat șah mat.