www.weheartit.com
Ești totul și nimic; ești nemurire,
ești clipă, haos, nebunie,
ești plăcere adunată într-un plic,
fantezie într-o lume de nimic
Ești cuvânt, ești sens, ești o metaforă,
aruncată pe o hârtie lăsată la întâmplare
pe masa veche din camera rece -
masa la care stau și scriu -
te-am însemnat la întâmplare pe acel colț
de hârtie și te-am transcris pe partea
cealaltă din greșeală, la indigo.
Tu ai rămas impregnat cu cerneala aceea
albastră pe foaia mereu veche
și totuși nouă
Capeți un alt sens de fiecare dată
când te citesc,
când te descopăr,
când te subliniez,
cu highlighter
Te tai, te șterg, te scriu.
Pe foaia mâzgălită
Numele tău încă strigă.
