împinși de instince și dorințe prăfuite
cu pudra de talc de pe marginea drumului;
uneori trecem unii pe lângă alții
și doar curenții de aer
lăsați în urma noastră
se întâlnesc și se împing,
să ne facem loc unii de alții
înainte să ne pierdem în colțuri
îndepărtate;
singuri sau nu, căutăm acel loc
unde putem să ne pierdem fără să ni se caute urma.
În față ni se ridică bariere
și ca un bumerang ajungem de unde am plecat,
aceiași noi cu alte viziuni și alte greșeli.
Ne căutăm, ne găsim, ne pierdem,
ne dăm peste cap să ne ascundem golurile
și tot ce vrem este să fim plini,
plini unii de alții,
dar mereu suntem pe jumătate singuri
și tacul nu mai tace,
simțim cum bate în torace
atingerea celuilalt.
Și alteori ajungem în același loc,
cumva simțim că masa de billiard
a fost creată
tocmai ca să ne găsim.
www.weheartit.com
