miercuri, 23 noiembrie 2016

Joc paradoxal

          În frigul nopții, te văd, te aud. Ești tu? Fantasma vieții mele. Mă-mbrățișezi  pătimaș. Ne amăgim. Realitatea crudă te-a vrut departe,dar simt cum noaptea te ascunde. Noapte ascunde cele mai de nepătruns taine. Ne-a prins în mrejele ei și ne ține sufletele chinuite captive. În toiul nopții, dansăm un dans pe alte ritmuri.

 
www.weheartit.com


           E prima dată când atât frig mă încălzește. O ceață deasă se lasă în fața mea, dar te văd mai clar ca niciodată. Ba mai mult, tu stăpânești  vălul ce se așterne. Tu stăpânești noaptea, fiind singura pată de lumină. Ai furat Luna și stelele și le-ai ascuns. Mi-ai luat iubirea, sinceritatea, bunătatea și ți-ai făcut o Cutie a Pandorei.  Noaptea se deschide; și cel mai verosimil moment al vieții mele,e acela. Te simt în vibrația nopții. Buzele mi se izbesc  brutal cu aerul de gheață și te simt.  Arunci cu bulgări de gheță. Ești ca pe un ghețar. Paradoxal, îți simt căldura. Ești o ființă stranie. Și rece și cald. Și aproape și departe. Îmi stabilesc  temperatura în funcție de tine. Perfid sau doar instabil, te joci.  Joci un joc ale cărui reguli nu le-ai expus, dar pe care le pot înțelege. Ar fi niște reguli pe care amândoi știm că le-am încălca. Totuși, sunt ca o piesă din alt puzzle.