Timpul nu mai avea timp pentru noi și mi-a
devenit cel mai aprig dușman. S-a scurs timpul din clepsidră și tu te-ai dus
odată cu el. Te-ai risipit ca nisipul în vânt și mi-ai intrat în ochi și mi-ai
intrat și-n suflet. Și dac-aș putea, te-aș ține în pumn și nu
ți-aș da drumul. Dar când
aș deschide pumnul, adierea lacomă a vântului mi te-ar lua. Ești efemer, te
duci. Și totul se termină înainte să înceapă. Și pentru o clipă și infinitul se
termină,altfel cum am ști că e infinit?
www.weheartit.com
Și dacă ai fi Picătură, te-aș atinge de
buzele mele egoiste și te-aș sorbi însetată. Dar tot te-aș pierde chiar dacă ai
rămâne o parte din mine. Și dacă ai fi Soare te-ar alunga noaptea, te-ar alunga
norii, dar mi-ai arunca raze și m-ai mângâia. Și dacă ai fi Nor, te-ar alunga
soarele, dar ai arunca cu picături și aș dansa în ploaie doar pentru a te simți
din nou. Și dac-ai fi Lună, n-ai fi mereu întreg, te-ai ascunde de mine. Și ai
pleca...
Și
când se lasă seară, pleoapele mele se lasă leneșe pe ochi, ca un apus târziu și
sângeros. Și-n reverie, până când realitatea se
isprăvește, te văd. Chipul
tău sculptat pe cer e o fantasmă vie. Și dimineața m-ar trezi răsăritul cu scântei din tine.
Dar plec și eu și plec cu tine-n suflet și te
voi alunga când eternitatea se termină...
