Ora de toamnă

S-a dat ora înapoi.

Timpul e darnic azi cu mine.
Azi am o oră în plus să te iubesc.
Am o oră în plus să
mă ascund la pieptul tău,
să mă încălzesc în brațele tale.
Iar tu ai o oră în plus
să nu-mi aparții.

Dar eu nu dau înapoi
nici amintiri, nici zâmbete.
nici lacrimi.

Oră, nu mă amăgi!
Vino înapoi!

Plagiat

Am ajuns umbra ta.
Mă afund în obiceiurile tale
și beau din paharul tău
ca să simt otrava ce altă dată
buzele tale o vărsau 
în corpul meu. 
Tot ce obișnuia să-mi placă
nu mai are niciun gust.
Aroma din cafea o regăsesc
doar în cana ta, iar camera 
este plină doar când 
abundă de parfumul tău;
când ecoul glasului tău 
se izbește haotic de toți pereții,
acei pereți care au avut și ochi 
și urechi și ne-au adăpostit iubirea 
de-atâtea ori.
Fumul de țigară ce m-acoperă
se transformă într-o altă țigară
din care trag ca să te fumez din aer,
să inspirăm același fum,
să ne otrăvim la fel, dar diferit.
Tu cu țigara, eu cu tine.

Dacă tu ești o realitate,
eu sunt copia ta imperfectă.
Îmbracă-mă cu tine! 

www.weheartit.com

Iubirea, ca o corabie cu care pleci în mare

         Te consideri salvare pentru alții,dar în încercarea ta, te pierzi pe tine. Încerci să te salvezi și arunci săgeți în jurul tău și atunci egoismul devine cea mai mare armă a ta. Ți-e bine. Ai mereu un refugiu. Știi mereu unde să te duci. Nu te interesează să fie toți pe aceeași linie. Știi cum e asta? Arunci un colac de salvare, când îți dai seama, de fapt, că tu te îneci. Și atunci oscliezi. Ce faci? Să salvezi sau să te salvezi? Pentru că le-ai face pe amândouă, dar conștientizezi că nu poți. Pentru că întotdeauna e mai bine să rănești, decât să fii rănit. Nu ai două colace de salvare. Dar, cred că dacă ai avea, pe unul l-ai ascunde. De ce? Pentru că vrei să pari că salvezi, să ți se recunoască meritele. Ajuți pentru că iubești sau iubești pentru că ajuți? Ai vrea să înțelegi și tu, dar cum să o faci dacă tu nu știi ce iubești. Iubești ce ai sau ce-ți lipsește?  E frustrant că nu le poți avea pe toate, nu? Trebuie să te gândești că atunci când îți faci corabie, trebuie să pleci cu ea pe mare. Plecarea presupune obstacole, marea presupune furtuni. Furtunile-sacrificii, iar sacrificiile reprezintă pierdere. Mereu trebuie să pierzi ca să câștigi; ceva mai bun, sau nu. Ești dispus? Sau te complaci în starea în care ești? Nu ai de ales? Ba da. Mereu. Când crezi că nu ai de ales, tocmai ai făcut-o.  Bun, ai plecat pe mare, dar  nu ai plecat de dragul plimbatului, ai plecat să-ți crești adrenalina, să ieși din monotonie, să ieși din rutină,dar ai intrat în altă rutină. Deci, te-ai amăgit doar. E corabia ta, crezi că știi să o manevrezi, dar uite că îi pierzi controlul la un moment dat, scapi cârma din mâini. Arunci ancora. Te-ai salvat? Deloc; pentru că ai rămas în mijlocul pustiului, unde nici busola nu-ți mai merge. Ghici? Nici vântul nu-ți mai este prielnic. Impasul la care ai ajuns a fost cauzat din cauza capriciului tău de a avea corabie. Și de ce-ți trebuie o mare agitată când la țărm e liniște? 

Și iubirea, ca o corabie cu care pleci în mare...

www.weheartit.com

Haos

www.weheartit.com

Noi suntem haosul perfect.
Tu esti acel "Vino" pentru al meu "Du-te".
Eu sunt acel "Hai" pentru al tău "Pleacă!".
Și e gălăgie și e dezordine
în viață, în suflet și pe stradă.
Sunt oameni mulți ce-și cântă of-ul,
sunt mulți străini grăbiți de viață și de timp.
Și e muzică și cântă vioare și chitări dezacordate
și clapele unui pian se aud răzvrătindu-se.
Sunetele unui patefon se zvârcolesc
în camera rece și ușor luminată 
și zgârie aerul.
E liniște deodată, dar e ceață.
E fum, e dor, e jale.
Apoi e soare. Și sunt nori hoinari.

Și e haos. Și ești tu.

Dor de ducă

Că tu ești stea căzătoare,
dar nu îndeplinești dorințe.
Și treci așa grăbit
de străpungi cerul nostru
și stele trec neobservate
că doar noi lucim acum
și azi și mâine;
Și ieri ce-ai fost? De ce te-ai dus?

Și lasă alte stele
să cadă-ncet;
Așa cum vin, se duc.
Cum tot ce pleac-o dată
Plecat va fi, de tot.

www.weheartit.com