1. Fapt este că i-a furat liniștea într-o seară de iulie când a avut impresia că lui i se cuvine să o ia de mână, să o facă martora secretului lui și să o sărute ca și când nu exista ziua de mâine, ca și cum ea avea să înceapă să trăiască pentru el, pentru nopțile în care-l aștepta neștiind dacă va veni, ori nu.
2.Ea l-a primit ca pe un refugiu pe care-l aștepta de mult, ba chiar îl căuta pentru că obosise de cât înotase în ape tulburi. S-a agățat de el și nu a vrut să-i dea drumul, deși el era la rândul lui nisip mișcător. Ea singură l-a transformat în deșert și a început să vadă miraje.
3.La final, pe o scară de la 1 la 10 îl iubea infinit, dar ea nu a mai putut să se ofere fragmentată pentru treptat, pe drum, s-a pierdut pe ea. În casă stăteau agățate pe pereți amintirile vocii lui, glumelor, îmbrățișărilor, orelor de filosofat și aberat, cum îi plăcea lui să-i spună. Când se uita în oglindă, în ochii ei îl vedea pe el, iar când se îmbrăca în albastru, îl căuta dorindu-și să o vadă frumoasă purtând cele mai dulci greșeli colorate în nuanța lui preferată.
4.Iar când se gândește la el, vede în față un zid de dorințe și promisiuni de care se tot izbește și își dă seama că nu le-a fost dat pentru că nu ar fi fost atât timp să le ducă la bun sfârșit pe toate. Așa că drumul pe care îl marcaseră ca Hansel și Gretel s-a bifurcat ocolind zidul, iar ei și-au ales fiecare alt drum. În timp ce el s-a întors acasă cunoscând mult prea bine drumul, ea s-a trezit singură pe un drum care-i părea cunoscut, sau doar singurătatea îi părea cunocută - pentru că drumurile pe care le parcurgi singur sunt toate la fel.
5. X luni și un pachet de țigări. Atât i-a lăsat. I-a dăruit pachetul grăbit ca o promisiune că el cândva, nu e va mai întoarce ți ar fi vrut, totuși, să aibă ceva al lui. Ce naiv crezând că atât îi va aminti de el! Dar țigările lui o consumau ca și când ele o fumau pe ea, iar ea spera că în vâltoarea vântului fumul ei îi va mai traversa vreodată lui calea.
- sfârșit fără final fericit -
