Totul
e ca un joc; un joc de șah: piesele-sentimentele; tabla-sufletul. Le-am așezat,
totul e sub control. Apoi venim noi și le manevrăm. Ne
jucăm, inocent. Le dăm sens, le dăm dreptul să se miște. Dar facem totul
calculat. Cu reticență, mutăm câte un pion până se întrepătrund. O dată
mișcarea făcută,nu mai dăm înapoi. Aruncăm cu vorbe- pionii. Le capturăm
într-un colț de suflet. Începem să ne simțim siguri, putem trece la mutări
importante. Mutăm nebunii, o facem pe nebunii. Printre cuvinte și priviri,
jocul ne prinde. Ezitând între dorința de a face mutări imediate și dorința de
a păstra regulile, clacăm. Vrem să sfidăm, totuși, regulile și facem o mutare
gresită. Sărim calul. totul e un haos. Să facem rocada? Nu mai putem, deja au
intervenit alte piese între noi. Piese care apasă mai greu decât la început. Sunt
aproape, rațiunea-mi pierdută fiind, îți dau șah. Inconștiență. Te salvezi din
orice încercare a mea de a te avea și te împrejmuiești cu garduri de
rezistență. Uităm că e doar un joc și totul devine prea personal. Avid de a-mi demonstra
că știi să câștigi și respectând regulile, te arunci în mutări subite și reușești. Ai capturat regina si ai ajuns la inimă. Mi-ai dat șah
mat.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu