joi, 19 ianuarie 2017

Categorii

            Te-aș încadra într-o categorie gramaticală și aș căuta să te caracterizez. Mi-ar fi mai simplu. Poate perfect simplu. Perfect ar fi să fii prezent în spațiul dintre brațele mele când cuprind aerul unde astăzi ai lăsat doar parfumul tău. Umbra ta a rămas în urmă,conturată de cuvinte goale, dar "mă culcasem lângă glasul tău și te iubeam." Mi-ai lăsat identitatea ta. 


www.weheartit.com

             Ești genul meu, dar ești neutru, ești comun. Ești și atunci când nu vrei să fii. Completezi un loc rămas gol. Totuși, ești determinant și când stai pe lângă substantiv, îi adaugi un articol, îl definești. Mă definești. Sunt un simplu substantiv, propriu sau proprie? Aș spune că ești, totuși, verb. Ești poate pasiv uneori. Dar la diateza activă îmi placi cel mai mult. Lasă-mă să fiu substantivul tău! Ai putea fi și pronume, pentru că îmi ești personal. Îmi ești? Te dețin sau mă deții? Poate acea privire mă copleșește în totalitate. Nu am vicii,dar dacă aș avea, ele toate ar fi Tu. Ai fi viciul la care nu aș vrea să renunț. Ai fi un complex de droguri, dar le-aș numi vitamine. Și tu ai suferi de lipsă de vitamine E(u). 

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu