Mai stai!

       

         Străină inimă, mai stai, mai bate lângă a mea, mai oferă-mi o clipă! 
         Mai spune-mi povești, mai minte-mă frumos! Mai vino odată, să fim doar noi; departe de lumea meschină, departe de gânduri toxice. Mai du-mă în lumea noastră de basme unde e mereu soare și acoperă-mă cu iubire. Să fim doi călători printre vise, să le atingem și să le îndeplinim. Mai stai și mângâie-mi sufletul pentru ultima dată, mai stai să mă resemnez că pleci. Să-ți pot da drumul mai ușor. Să te privesc cum pleci și să te petrec cu privirea pierzându-te în mulțime. Acea mulțime în care, nu demult, ne pierdeam amândoi. Apoi să-mi pun pansament pe inimă, acea inimă acum goală și rece, de unde mai răsar confuze ecourile glasului tău. Mi-am tatuat bătăile inimii tale în minte și mi-am scris numele tău pe suflet să doară mai puțin absența ta.
         Străină inimă,oferă-i timpului timp;acel timp care ne e dușman,care stă împotriva noastră. Timpul care trece; tu nu-mi treci. Mi-ai intrat prin vene, mi-ai devenit drog. Te respir. 
         Mai stai să mă pregătesc să pleci!