Mi-am auzit gândurile căutându-te în întuneric, urmau pașii tăi cu care mi-ai marcat mintea. Te căutau acolo unde glasul tău mă ducea de fiecare dată: în fericire. Acea fericire pe care o simte doar o inimă legată de alta. Inimi care se contopesc și există doar una în prezența celeilalte. Te căutau ca nălucile, erai în fiecare amintire, fad. Zâmbetul tău părea acum șters, zâmbetul hipnotizant care mi-a rămas fixat pe retină și mă înnebunea și când nu erai. Mi-am auzit inima bătând în fiecare om care trecea pe lângă mine crezând că ești tu. Mă identificam cu acei actori episodici care jucau un rol neînsemnat în viața mea. De o singură fracțiune de rațiune aveam nevoie să știu că nu ești tu. De o singură gură de aer aveam nevoie să știu că nu te respir.
Mă simțeam ca un chibrit arzând la atingerea ta, o flacără eternă a cărei intensitate se datora prezenței tale.
Azi e mai... Mai am multe de spus, mai ține timpul în loc! Mai iubește-mă o dată!
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu