Oameni… oameni ca păsări zboară haotici prin viața ta; care se cuibăresc în adâncul sufletului și nu se desprind. Care se duc în
înaltul cerului, fac cercuri dezordonate, desenează curcubee, răsfiră nori,
înlătură ploi, aruncă cu raze de soare. Care vin, pleacă, dar se întorc, rămân.
Pentru siguranță, ceritudine, poate obișnuință.
Pe care îi iei sub aripa inimii tale și îi duci cu tine în cele mai
calde tărâmuri. Care îți aruncă pene plutind ca amintiri cu care scrii povești
de viață, povești de suflet, cu care te hrănești când nu mai crezi, dar vrei,
totuși, să o faci. Simțindu-te gol, te îmbrățișezi cu ele, te îneci cu parfumul
amintirilor trecute și te îmbeți cu apă
rece. Sunt doar oameni. Oameni ca păsări care țintesc după libertate și se
bucură de ea până când au nevoie de alți oameni. Când se caută orbi, se găsesc,
se posedă unul pe altul și se părăsesc căutând libertatea pierdută. Și îți dai
seama că niciodată nu vei mai fi liber din nou, te-au încătușat amintirile și
te țin captiv. O captivitate cu gust dulce-amărui. Te întorci; nu mai e la fel. Și atunci,ce? Atunci
ești doar un călător. Cauți necontenit știind că nu vei mai găsi ce ai lăsat. Și
în această ciclicitate, tu te învârți în jurul oamenilor sau oamenii în jurul
tău? Oameni...
www.weheartit.com
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu