Și totuși?

- Îți lipsesc?
- Mereu.
- Și totuși?
- Și totuși nu am să îți repet asta în fiecare minut când o simt și nu am să-ți spun cum dorul îmi curge prin vene și nici cum îmi bați în piept. Și nu o voi face nu pentru că nu aș urla dorul care nu se cicatrizează și care arde constant cu o flacără pe care o întreține vântul când bate. Și nu o voi face nici pentru că nu aș vrea să știi, ba tocmai pentru că o știi și îmi conștientizezi dorul, dar pentru că nici mii de km nu ar reuși să umple golul dintre noi presărat cu orgoliul tău. 

Inima mea a naufragiat pe o insulă pe care tu nu ai putea să o găsești, în primul rând pentru că nu ai căuta-o. S-ar usca așteptând o ploaie, un val, sau de ce nu, pe tine. Ar sta cu dorul la povești și te-ar descrie în toate limbile lumii. Nu știu fiecare limbă de pe planetă, dar dacă le-aș ști, ți-aș spune că-mi lipsești în fiecare. 

"De teamă să nu trăiesc prea mult prin tine, am vrut să mă lipsesc de tine pentru o vreme; nu mai trăiesc." - André Gide