Au dispărut cireșii
care-au vegheat asupra noastră
de-au înflorit de nebunie.
A dispărut și primăvara
ce a adus parfum și vise
și-un geamantan de amintiri promise;
compromise.
A evadat orgoliul
ce până de curând a stat retras, cuminte.
Și auzind de tine,
Să lupte și cu mine-a fost în stare.
Și trec în stoluri păsări,
se duc spre lumi mai bune;
Lumi lăudate, se prea poate,
de guri nebune.
Trec toate.
Și trece timpul.
Și mie tot nu-mi treci.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu