aș găsi refugiul perfect
unde, vagabondând, aș naufragia.
Repede m-aș vindeca de orice urmă
exhaustivă de iubire pierdută în
neant.
Ție ți-aș da și nopți albe de vară când,
iubind, am uitat să fim noi;
uitând, ne-am redescoperit.
Te alung din gând și din inimă și tot
eu te aduc înapoi.
Iar când amintirea ta va deveni
ultima fărâmă de speranță,
bătând orologiul în miez de noapte, voi spune:
"E timpul să uit";
se miră și timpul
cum eu te-am iubit.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu