S-a așternut praful
pe gândurile mele.
Am căutat în cutia toracică
ultimele urme ale numelui tău
lăsate acolo din nepăsare.
Câteva bătăi temperate
mi-au spus că nu ai mai trecut
de mult.
Am vrut ca timpanul
să-mi mai vibreze măcar o dată
la timbrul vocii tale,
iar pe retină-mi să se proiecteze
imagina ta neștearsă.
Apropiindu-mă de geam,
am lăsat un aer rece
să-mi treacă pe la tâmple
și am privit spre locul
unde gândurile noastre s-au întâlnit
ultima oară.
În simfonia cireșilor singuratici
am regăsit o primăvară
nesigură.
Beatitudine întârziată.
Tu și eu- utopie.
Aș opri timpul
pentru a mă refugia
încă o dată
în brațele tale.
M-aș bucura secundă după secundă;
când clepsidra
mă va îndepărta din acea îmbrățișare
dulce,
să nu știi nimic.
Dar să rămâi cu îmbrățișarea mea
în brațe.
un gol.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu