sâmbătă, 17 iunie 2017

Astenie

M-a consumat acest timp 
nerăbdător și rece
care nu te-a vrut lângă mine.
         M-au secat aceste sentimente 
         care-au fugit spre tine
         fără să se mai întoarcă,
         pe care le-ai întemnițat.
         Le-ai pus lacăt 
         și ai aruncat egoist cheia. 

M-au înecat amintiri pictate 
cu cenușa unei iubiri
ce nu de mult s-a stins.
         M-au otrăvit speranțe 
         și doi ochi de copil;
         Și-un zâmbet dulce și naiv
         Și un sărut pustiu.

M-a sufocat o-mbrățișare
cerută mult, cu jale.
Și a bătut o inimă lângă a mea
Unde este acum ea,oare?
         M-a pustiit iubirea
         Ce-odată ți-o purtam,
          și-am vrut să nu te vreau. 

Am obosit de-atâta suflet,
De-atâtea nopți pierdute-n vis.
De-atâtea lacrimi care, curgând,
s-au transformat în delir. 



www.weheartit.com


Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu