și nu e romantic, e doar bacovian;
O avalanșă de stropi de ploaie m-a lovit
în timp ce conversam cu tine-n gând
și greu mi-am dat seama că nu vorbele
tale mă lovesc,
ci acești stropi de ploaie zăpăciți;
Și m-a lovit un pumn de vorbe seci
duse în neant ca toată apa asta
șerpuindu-se pe străzi.
În casă e mirosul tău amestecat
cu fumul de țigară și de whiskey;
paharul răsturnat pe masă,
țigara consumându-se în van
ca toate visurile mele
pierdute în al nemuririi ideal
Iubindu-te aș vrea ca ploaia să se-oprească
și să-nceteze cerul s-arunce cu atâta ură
pedepse pentru noi
Iar eu să te cuprind în brațe,
să se deschidă cerul,
Și să nu mai fie ploaie
dar să fim tot noi.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu