nu ești omul care ai fost și nici omul care vei fi.
Ești copilul din prezent,
omul de lângă mine;
Ești tu în momentele noastre de nebunie,
tu, cel care se uită la mine pe furiș,
dar care nu se teme să mă privească fix minute în șir,
ești copilul obraznic care îmi fură buzele
și le păstrează între ale lui;
Ești copilul cu gropițe în obraji când râde,
cel cu ochi pierduți în începuturile noastre,
cel cu răspunsuri la întrebări nespuse,
cu mintea mereu în altă parte și totuși, mereu acolo.
Ești omul îmbrăcat în noi,
în iluzii, în jocuri adolescentine,
poate puerile uneori,
în ghicitori, în prea multe "la revederi plăcute"
și prea puține "bună, (te-am regăsit)".
Ești copilul iubirii noastre;
nu ești omul care ai fost și nici omul care vei fi.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu